Eva

Iarta-mi Tata,
Greseala de-a ma-ncrede-n sarpe,
Sta sufletul sa-mi crape,
Mi-e inima patata.

Condamnata ispitirii
Sunt cand ma gasesc departe
De omul ce mi-e jumatate,
Si greu e impotriva firii.

M-au amagit in toate
Vorbe de viclean meschin,
Ca n-am sa stiu de chin,
Ca n-am sa cunosc moarte,

Ca binele il stiu,
Dar voi afla si raul,
Si bine imi va fi,
Chiar daca-mi supar Zeul.

Dar am gresit si plang
Caci moartea ma cuprinde,
Si-n brate-acum eu strang
Doar din blestem cuvinte.

Ca-n chinuri voi trai
Nascand pe fiu de om,
Si timpu-mi va pieri,
Si-am sa invat sa mor...

Sa-mi uiti si ierti de-a pururi
Blestemul ce-am lasat
Prin tot al meu pacat,
Sa-l stergi din cer din suluri.

Si chiar de nu voi fi
In cartile de viata lunga,
Sa-mi las, Te rog, ai mei copii
In ceruri sa ajunga.