vineri, 22 ianuarie 2010 | By: Andrew

In jurul anului o mie...

In jurul anului o mie
Inima mi-era hartie,
Sufletul mi-era de ghiata
Si ceream celui ce stie
Sa vrea sa imi dea povata.
Stelele erau prea sus,
Sa iubesc era nespus,
Iar la luciul lunii noaptea
Doar visam
Cerandu-i partea...

La o mie si ceva
Plina era mana mea
Si nu plina de tarana
Din pamantul de dureri,
Ci tinea o alta mana,
Si puteai orice sa-mi ceri.
Pasii parca imi zburau,
Ochii mei se bucurau,
Iar in ochii tai lumina
Ma facea in suflet mic
Aratandu-mi clar neghina
Care ma facea sa pic.

La o mie si sfarsit
Poate ma simteam iubit,
Poate ca aveam un tot
Clar si tare spus in fata,
Dar pentru ca n-aveam loc,
Un alt "loc" imi fura viata.
Cerul se intuneca,
Pieptu-n tandari se sfarma,
Iar din tot ce-am vrut sa fiu,
Ce speram s-ajung odata,
Nu mai vroiam nici sa stiu
Cum, sau cu ce alta fata.

Am trecut de doua mii,
Timpul trece, nici nu stii,
Cate mi-au trecut pe crestet,
Pasari, pesti si bidivii,
Locuri largi sau negre pesteri,
Toate sunt acum trecut...
Cum ai fost, cum te-am stiut,
Ce-ai sa fii de-acum 'nainte,
Eu nu stiu, si cine stie?
Am sa las toate sa fie,
Asa, la voia intamplarii.
La fel cum valurile marii
Se despart in spume vii,
Cand lovite intre stanci
Sunt urmate de-alte mii.

Toate trec...
Astpt sa plec
Si eu la randu-mi de aici...
De ce-am ramane numai noi,
Cand toate trec, de-s mari sau mici,
Pleaca-ncet, un an sau doi,
In memorii sa ma-nnec.
Cate au ca sa mai vie,
Cate bune, rele, mari,
Nu e nimeni ca sa stie
Dac-or fi grele sau tari...
Am sa stau cu-n colt deschis,
Un colt de inima spre soare
Si-am sa rad numai in vis,
Caci toate trec si totul moare.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu