O vorbă

Rămân din nou ascuns în paginile unei cărţi,
Privind ţintă în calea unei vorbe.
Încerc cu greu să văd iar cum arăţi,
Cu ploi pe creştet şi sufletul în robe...

O vorbă regăsită aiurea, la-ntâmplare,
În lungul discurs al unui filosof,
Pe-o pagina de carte oarecare,
Rostită din suflet şi nu din ceafă sau pantof.

O vorbă de moment, în clipa veşniciei
Ce înveleşte sufletul cu raze vii de slavă,
O vorbă unică, ce spusă numai ţie,
Coboară inima din înălţimea ei concavă.

Cu ochii mari, cu faţa botezată-n ploi,
Cu sufletul deschis ca astă carte,
Puneam un tremur pe genunchi-ţi moi...
Dar inima-ţi simţea în parte.

O vorbă spusă oarecum, atunci în ploi de vară,
E-acum o vorbă oarecare,
Ce-mi stă pe suflet ca povară...
O vorbă de amor ce mi se pare
Un tren năprasnic, nefiresc,
Un gând am vrut doar să-ţi arăt în zare,
Nefericita vorbă: ...