luni, 9 iunie 2014 | By: Andrew

Oscilaţii

Mă cresc dintr-un mormânt nocturn,
Din răsărit în răsărit,
Cu gând să-mi fac din suflet turn,
Din înălţimi să spun că te-am zărit.

Şi mă cobor din visele de pace,
În strigătul murdarei lumi,
Doar să te caut unde dorul zace
Şi lacrimile se ridică-n culmi...

Te-nalţ ca pe un vis de zi,
O ţintă-n calea pasului grăbit,
Şi-alerg precum tu n-ai să ştii,
De-atâtea-n drumu-mi stingherit...

Te-afund apoi în veşnice mistere,
Mormânt în pieptul meu deschis,
Acolo dorul cel mai plâns te cere,
Acolo te găsesc, curată ca un vis.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu