In mare...

Valurile sfarma aripi de spume
De stancile'nalte ce se ridica din mare,
In zare, in valuri un astru apune
Lasand loc pentru stele, si loc de uitare...

Lumina dispare incet de pe cer...
Stele apar stralucind in vazduh si in ape,
Adierile toate si ele se pierd,
Iar cerul si marea...nu-i fir a-i desparte.

Intinsi pe nisip cu ochii spre cer
Stau doi tineri tinandu-se de mana,
Timpul a stat in loc pentru ei,
Orice griji ar veni, impreuna le-amana...

Impreuna se vad mai tarziu in nevoi
Impartind greutati, biruind orice greu,
Inmultind bucurii si lumini, mai apoi
Catre cer inaltati, de mana mereu...

"Un cantec in care si stele zambesc
E sufletul ei plin de comori din Eden,
Iata motivul pentru care-o iubesc
Si inima mea la picioare-i astern...

De pasul mi-e greu si inima-mi plange,
M-alina cu vorbe ca-ntr-un vis minunat,
De cioburi ma simt, in palme ma strange,
Ma leaga, m-aduna de sunt destramat..."

Asa isi spunea el, printre dese oftari,
Nestiind cum sa-i spuna, sa stie si ea...
Caci sfiala-l opri in multe-ncercari,
Sfiala si-un tremur cand in ochi o privea.

Dar ea intelese cum nimeni vreodata
Ce sufletul lui avea sa ii spuna,
Si sta si-l privea, asa minunata,
Iar el se pierdea in ochi-i ca-n luna...

O slaba adiere, un oftat si un zambet
Uneste-amintiri cu un gand jucaus...
Si iarasi zambeste-orice stea intr-un cantec
De suflet curat, fara corzi sau arcus.

Valuri se-opresc, marea tace smerita...
Si cerul se mira cum mai mult stralucesc
Doua inimi ce-si stiu ratiuni de o clipa,
Doua ganduri ce-si spun reciproc: "Te iubesc..."