Un corb revoltat

Un corb pe o creanga,

Indignat, suparat,
De'o vreme se'ntreaba
Si se cearta frustrat:

"Ce va uitati urat?
Sunt cioara! Ei si?
De ma arunc in vant
Aripile'mi zboara, stii?

Ce dac'am ca hrana
Lesul vreunui cal schiop?
Sau mananc vreo castana
Sau vreun peste mort? 

Zbor liber
Si stau,
Fara sa ma'ntrebe nimeni,
Pe orice ramura vreau.

Aa, sunt negru?
Normal, sunt stilat.
N'am papion, dar vezi tu,
Imi sta bine in frac.

Stiu, ma scoti vinovat,
Cum ca eu as fi zborul
Mortii temute si blestemat
Ma consideri tu si tot omul...

Ei, nu'i vina mea
Ca faci nesabuita eroare
De a asocia
Moartea cu o nonculoare!

Eu ma chinui sa scap de frustrari,
Iar tu ma compari cu porumbelul?!
E ca si cum ai compara multimea unei tari
Cu drapelul!

El? poate simbol pentru pasari!
Eu? Imi vad de viata mea!
Si'atata timp cat inca ne'ntelegem...
Tu de ce vrei a ne certa?

Nu eu aduc moarte sau ghninion,
Toate sunt datorita tie,
Nu fi ipocrit si arunca vina pe ciori
Si nu'mi arunca priviri idioate...nu mie!