Despre ura...

Incrunt frunti,

Nu dezvolt zambete,

Apreciez carunti

Ce nu'mi asculta privirile.

Totusi orice rautate impart

Se intoarce insutit

Ca un vas de alabastru spart

Pe o piatra de granit,

Gandul rau doare

Asa cum doare ura,

Si ma intreb oare

Atat de tare doare si mana

Cand lovesti?

In povesti aud deseori

Ca multi s'au stins

Neconsiderati eroi

Pentru ca din adins,

Au raspandit ura printre oameni,

Apoi au trecut multe vremi

Si inca ne gasim bolnavi,

Ne consideram bravi,

Dar suntem frunze deprimate...

Si totusi frica de moarte inca ne trage de spate,

Ura ne tine'ndeaproape

Legati ca niste caini

Prea derutati ca sa facem pace.

Ura ne sfasie in coltii fratelui apropiat,

Si daca il intrebi motivul,

Iti spune c'a uitat.

Ura ne roade ca un vierme,

Si ne regasim dupa o vreme

Goi si reci de dinauntru

Seci si tari in exterior...

Ura ucide, dragilor,

Mai repede si mai naucitor

Decat orice marca de tigara,

Orice printesa para sau impara

Sau orice alt viciu cu consecinta amara,

Ura n'are mila,

De vrei sau de nu vrei,

Ea poate sa te tina

Sub aripa ei

Ca un rob in lanturi grele,

Ca un tap prins in nuiele,

Pregatit pentru jertfire.

Ura nu iti da de stire,

Ea te-mbie cu mireasma

De puteri razbunatoare,

Si te rasplateste-n lacrimi

Cu tristeti usturatoare.

Ura doare dragii mei,

Ca o palma de la frate,

Ca o mama ce-i pe moarte

Intre toti copii ei...

Spune-le sa nu se lege

Cu ura la maini si frunti,

Caci nu e mai crunta lege

Decat legea ce-ai sa-nfrunti

Cand aflat in fata mortii,

Singur, orb si umilit

Ai sa-ti ceri grabit sentinta

Chiar de nu esti pregatit.