Rutina

A mai trecut o zi, si nici un semn...
N-am sa las de asta data
S-ajunga asteptarea un blestem
Ce-n cartea vietii mele sa fie o erata.

Zidite-n caramizi de plumb,
Stau zeci de ganduri nule,
Vreau sa le pierd, dar nu stiu cum
Si nimeni nu imi spune...

Pe umeri port un munte de-ntristari,
Ce-i una-n plus sa n-o pot duce?
Am strans din lacrimi, patru mari,
Inca un strop m-ar tine la rascruce?

Mi-e cugetul povara si umbră in priviri,
De-alung pe unii, uneori,
E incurabil obicei
De-a ma gandi de zece ori...

Stau drept in nedorite ploi
Ce altii le coboara-n mine,
In neadevar ma-ndoi,
Sperand s-apara adevarul maine.

Cine esti?...n-am sa te-ntreb,
Cum si cand probabil nici nu-mi pasa,
Vreau singur si strain sa merg,
Cu-acelasi gand, pe-o cale ne'nteleasa.

Si de ma cauti din priviri,
N-am sa cunosc, n-am sa-nteleg,
Caci rana fostelor iubiri
Incerc incet, sa vreau s-o sterg.