joi, 8 ianuarie 2009 | By: Andrew

Tu...

Iti amintesti cand vorbeai despre tristete?
Tu nu pari a fi trista niciodat...
Si-atunci cum pot ca ochii tai sa-nvete
Pe altii cum s-alunge lacrima asa ciudat?

As vrea sa vad cum ai vorbi despre malefic!
Si cum ai invata pe altii ca sa fie rai?
Cand eu nu pot decat a te diviniza feeric
Si vad doar pace si iubire-n ochii tai.

As vrea sa-mi amintesc, in poala ta stateam si imi sopteai...
Dar ar fi prea frumos, mi-as aminti un vis
Caci tu aici nu esti, nu vei fi si nu erai...
Trezindu'ma buimac, soptindu-mi singur:"Nu sunt in paradis!"

Si te privesc mereu contopita in acorduri de pian...
Ce sunt? Nimic. Ce esti sau ce-ai putea sa fii?
Pot sa cred ca nadajduiesc in van...
Dar dac-ai fi a mea nu te-as schimba nici pentru mii. 

2 comentarii:

Anonim spunea...

"acorduri de pian!"
..
mi`am amintit ceva!


mish`!

Anonim spunea...

Aparentele inseala, se spune,
Ceea ce vezi poate fi fals?
Ca dincolo de aparente mai e ceva, se poate spune
Nu-ti poti da seama doar dintr-un "dans".

Ce ti se pare bun, poate fi rau
Nu ai de unde sti de la inceput
Nu poti sti ce e bun sau rau
Din ceea ce ti-a spus de la-nceput.

Trimiteți un comentariu