vineri, 28 ianuarie 2011 | By: Andrew

Visul inimii...


Cum sa nu curga rauri
Din ochii tai cei seci
Cand nimanui nui pasa
De vii sau daca pleci,

Cum sa nu planga
In tine sufletul ranit
Cand toti vor ca sa stranga
Negari de neclintit?...

Pe toti i-am sacrificat
Pe altarul firii mere ude,
De unde curg acum
Respingerile crunte...

Toti au ramas plangand
In urma mea, si n-am intors privirea,
Acum imi calca inima,
Injurand cu toata ura.

Cum sa nu plang la rasarit
Cand imi apune luna,
Doar ea, cu palme de argint
Imi tine-aproape lumea.

Eu vreau un vis in adevar,
Fara dureri, fara minciuna,
Primesc in schimb doar deprecieri
Si-njunghieri in spiritul de turma,

Eu vreau, la fel, sa pot salva
In orice fel e cu putinta,
Pe-oricine chiar de nu e"cineva",
Sa ies din propria-mi fiinta.

Sa ies si sa patrund
Dincolo de mine, catre sori,
Sa ma trezesc zambind,
Cu ochii alintati in zori.

Sa las in urma trupul greu,
Si slut si fara de lumina,
Si sa m-azvarl din spatiul meu
In alta lume, mai putin pagana...

Vreau sa renasc si sa traiesc
Asa cum stiu c-ar trebui,
Dupa o viata de greseli, firesc
E sa-mplinesc si visul inimii...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu