Când sub lanţul greu durerea nu mai doare,
Cuvântul nu mai spune vorbe ci lacrimi,
Iar speranţa nu mai speră decât patimi...
Scriu din gândul meu de amare clipe,
Când ura cere viclenie să-nfiripe,
Când păsările curg şi râurile zboară,
Cănd cer credinţă pentru-a mia oară...
Scriu intenţii din mireasma putredă
De uşuratică fiinţă ce-am ajuns fără de vrere,
Scriu ce nimicnicia-mi crere,
Pe drumuri de cenuşă, în dimineţi de ceară veştedă.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu