Strigă!

Aud iar cum strigă eul,
"Taci ,nebunule! N-auzi că nimeni
Nu-ţi răspune!? Nu le pasă
Că la tine-n piept e-o casă
De nebuni la fel ca tine!"
Urlă ca din boft de moarte,
Se-mpietreşte, se aruncă în răscruci,
Se dedă-n târâş de şarpe
Călcând orişice porunci;
"Taci turbat bătrân de vreme,
Tânăr prost, nerăbdător,
Tu, vecia în blesteme
Ai s-o chinui condamnat în mine!
Fă-le tuturor un bine
Şi te pierde singur printre stânci,
Nu le pasă că te doare, ori că rănile-s adânci,
Nu stiga, te-aude lumea!
Te condamnă vinovat,
Şi-ai să vezi ce n-ai aflat:
Iad în tine şi afară dracii toţi,
Stau mai să sară!
Fă cum poţi şi taie-ţi gura,
Mădular infect, uscat,
Stoarce mura în paharul vinovat,
Să bei cu ea, în purpuriu!
Taci şi nu mai cere viu
Să te vezi în zâmbete!
Nu vezi oare lumea-n tine
Cum se-nneacă-n plânsete?"
Strigă eul de nebun,
Şi-l aud tot mai departe,
Nu ştiu azi ce să-i mai spun,
Pot doar să îi dau dreptate,
Şi să strig nebun cu el...
Vrem din viaţă...libertate!