sâmbătă, 2 ianuarie 2010 | By: Andrew

Altfel

Rabufneste sufletul meu
Aici, pe hartie
Si daca e de bine sau de rau
De-aici se vede si se stie.
Nu-ncerc sa adun scuze:
Cand ma bucur, scriu de bine
Caci mai vor din cand in cand
Si altii sa se amuze.
Dar cand un foc ma arde,
Ca un lemn uscat, mocnit,
Atunci tot ce ramane scris,
N-ajuta decat la bocit.
Acum sau mai tarziu,
Le vad pe toate altfel,
Desi as vrea constant sa fiu,
Mi-e ochiul inimii sarac si chel.
Aici, in scris,
Rabufneste sufletul meu cateodata
Si daca vezi un vers ce-i mai incins,
Atunci lentila inimii e sparta
Si n-ar trebui sa-l iei in seama,
Maine, toate-s diferite,
De sunt mari vor fi mai mici,
De sunt mici, vor disparea.
Asa lucrurilor pripite
Le dau drumul mana mea
Si astazi daca ma dor,
Maine vor disparea.

3 comentarii:

Smiley Girl spunea...

Frumoasa poezie-vazand o multime pe poezii pana acum pot spune ca poezia nu numai este o arta dar este si de asemenea o carte misterioasa inca nedeschisa pe cat ar trebui..

Anonim spunea...

"Si daca vezi un vers ce-i mai incins,
Atunci lentila inimii e sparta
Si n-ar trebui sa-l iei in seama"

Incearca sa analizezi bine situatiile ce ti se par critice...si vezi-ti de lucrurile care chiar au prioritate in viata ta..nu te lasa invins de niste ganduri care nu iti priesc si care iti pierd din energie ;)

Bejeus spunea...

frumoase versuri!

Trimiteți un comentariu