vineri, 11 februarie 2011 | By: Andrew

Depresie


Un car de lumina,
O noapte adanca,
Un rau ce se naste din stanca,
O vina...

Un sir de dureri fara numar,
Sperante pierdute in vant,
Si nimeni s-aplece un umar
Pe care sa plang...

E liniste-n pestera goala
Ce odata era plina de raze,
Asteptand ca tacerea sa moara,
Mor altii-nsetati intre oaze.

Ecoul soptirii refuza avar
Sa-mi raspunda din negrul abis,
Ecoul din plangeri si scancet amar
Imi urla-n timpane, in zi si in vis.

Se-aud uneori cum se sting,
Intr-un plans dureros, galaxii,
Iar eu plin de spaima, Te strig,
Si Te caut in orice poti fi...

Sunt praf de lumina,
Lasat sa m-astern in tacere
Pe cele mai negre dureri ce-or sa vina,
Cand inima va fi sa dispere,

Sunt mana ce-opreste
Din avant orice dor,
Sunt cel ce topeste
Dorinta de zbor,
Sunt vis de durere,
Intre vise de pace,
Si orice placere
Acum imi displace...

In zadar ma tot zbat,
Fara rost vreau sa sper,
Stau de stanci strans legat,
Pregatit ca sa pier...

2 comentarii:

Anonim spunea...

"Nu vreau sa te mai fac sa plangi nicicand."
Caci sunt doar un strop pe-acest pamant.
Nu vreau sa crezi k sunt o lumina in intunericul rece,
Caci nu sunt decat un abur ce imediat va trece.
Am gresit incercand iar si iar
Sa iti spun ce gandesc prin cuvinte,
Sa te las sa crezi ca sunt un inger chiar,
Dar nu sunt decat o pamanteanca, ce simte.
Te las iubit poet, sa-adormi cu-ale tale versuri,
Tot eu copila-nvaluita in mister
Caci nu fac fata incercarii de a-ti explica mereu.
Nu sunt nici ea, nici alta, sunt doar eu.
Si ma retrag caci tu vrei un raspuns in "imediat",
Dar nu pot sa iti spun chiar de am incercat.

Andrew spunea...

Tu alegi
Daca renunti sau ma-ntelegi,
Doar tu vei sti
De ce te vei opri...

Cu bine "doar tu"!
Te astept in alte timpuri
Sperand ca nu voi spune nu,
Si nu voi fi ingreunat de friguri.

Dar daca iti continui cautarea,
Si-n pas iti vezi o alta cale,
Sa nu te-ntorci tinand in pumni uitarea
Caci am sa ma prefac in zeci de ploi amare.

Trimiteți un comentariu