duminică, 28 martie 2010 | By: Andrew

Langa geam

Te vad trista langa geam,
Cu ochii plansi, cu ger in piept,
Privind in gol spre ce eram,
Si vrei sa vin, vrei sa te iert.

Am strans cuvinte din priviri
Si intelesuri fara sens,
Dar disparut'au printre mii
De ore singur ne'nteles.

Chiar daca am purtat
Pe inima stanci de granit,
De toate-acum eu am uitat,
Ma-ndrept din nou spre rasarit.

Mai gol, mai liber, mai usor,
Dar mai sarac si mai greoi,
Ma-ndrept spre cei care ma vor,
Uitand de tine si de noi.

Caci ce a fost n-a fost sa fie,
Ci pur si simplu s-a'ntamplat,
Daca ti-e dor, sa stii, imi e si mie,
Dar gandu-mi spune ca s-a terminat.

M-ai invatat a mia oara
Ca inima mi-e cufar incuiat,
In care zace o comoara
Din care multe s-au furat.

Si ca ramas cu lada goala
In fata altor pradatori,
Inima mea nu vrea sa moara,
Ci sa ajunga printre nori.

Te vad la geam plansa de dor,
Privind la ploi ce vin si pleaca,
Soare nu vine-n locul lor,
Ci alte ploi, mai grele parca.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu