Miezonoptică

Cu ce eşti tu mai bună
Decât alta, decât cel ce te-mparte,
Dacă la următoarea mână,
Pe-o singură carte
M-ai schimbat ca toate?

"Ce-ţi pasă ţie chip de lut?"
Lutul e scump, are-o singură culoare,
Tu-n mare eşti neagră,
Roşie-n cer, purpurie,
Plumburie de-i să meargă,
Şi-orcine te-ncearcă - rozie.

Dacă te-am murdărit să vezi,
Iar tu fără cusur erai,
Acum te-ai pângărit, dovezi
Nu stau în vorbe de cârlionţ bălai,
Ci-n faptele-ţi de stacojiu
Ce fost-am hărăzit să fiu
De ele-mpins la eşafod,
Orbit de inimă ca un nărod.

Oricât de rău în depărtări mă vezi,
Oricât de crunt te-am încrustat,
N-am meritat să-mi pierzi
Iubirea-n care am sperat
În adieri, pe mal de ape...
N-am meritat să laşi s-adape
Lucrul tău durerea mea...!

Şi aş fi plâns în pumnul tău
Un veac, decât să-mi umplu palma
O noapte-n iad de gelozii,
Apoi, ca celelalte mii,
Să fii uitată, sfântă, rea...
Ai fost iubita mea...