Tu eşti desaga mea...

Eşti desaga mea de stele
Precum un cânt de slavă la altar,
Cea mai rece stea de neajuns.
Mi te inchipui împletită din nuiele,
Însă te ard să-mi străluceşti, pe jar...
Totuşi, lumina ta nu-mi dă răspuns.

Eşti desaga mea de raze,
Nu sunt unde pe Pământ să te adune,
Toate apele din lume se înclină,
Eşti motivul de-a iubi, în orice ipostaze,
În orice loc în timp... şi spaţiul poate spune
Că n-are braţe să cuprindă nemărginire de lumină.

Eşti desaga mea...
Şi nu e nimeni şi nimic să cunoască
Misterul din tine.
Eu? Un simplu ucenic
La sânul tău de bine,
Îmi las turmele gandirii să mai pască
Verdele copiilor demult apuşi.
Într-o lume de zei demonici şi păpuşi,
În gaura necunoştinţei grele,
Aleg... desaga de stele.