Pas lumesc

Cum pasul tău în lumea asta,
Încă poate să îmi calce
Pe durerile uitării!...
N-au fost răni atât de-adânci,
Decât cele de pe urmă.
Stârvul cald al denigrării,
Cangrenat ipocriziei,
Ţi se pare încă glumă,
Când tu treci nepăsătoare,
Proclamând că ai tărie.
Dar mă rog iertări să fie,
Căci nu ştii, când treci,  că doare,
Că nu ştii, murdaru-ţi nume,
Cum îl pierzi, strigând mai tare
Nepăsare, ignoranţă,  ură,  ură...
Cum pasul tău în lumea asta,
Ochiul tău întors a scârbă,
Mâna ta ce-mpinge grabnic,
Gândul tău ce mă evită,
Gura ce o laşi durerii,
Să-ţi sărute gura mea...
Toate calcă zdrobitoare,
Verde-n suflet a durere,
Răni deschise a uitare...