duminică, 5 ianuarie 2014 | By: Andrew

Trei

Cu trei degete nebune
Deschid pe trupul de mister,
În fiecare zi o lume
În care nu-s nebun să sper.

Trei degete duse,
Deschid o cale-naripată,
Pe cărări nicicând nesuse,
Şi întoarse iar, odată.

Pe foi de ceară cu cerneală,
Din roşul gândului tăcut,
Cad trei degete far' oboseală,
Amorţite de trecut...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu