Mijlocire

Cu susur blând în valuri furtunoase,
Cu glasul părintesc de mângâiere,
Cu mână tare, prin văi întunecoase,
Şi alifii de suflet când strigă a durere...

Cu grija Ta, căci alta nu-i cerească,
Sub ochiul Tău cu binecuvantare,
La sânul Tău, cu voia Ta să crească,
În piept cu suflet nou, în inimă iertare.

Aşa s-o porţi acolo unde merge,
Lumina dulcelui trecut uitat,
Tu, lacrima mereu I-o şterge,
Şi ţine-o Tu, în chip neîntinat...