duminică, 7 ianuarie 2018 | By: Andrew

Purpurie

Tu. Ce mi te decazi în dealurile pernei,
Ca ultimul trup de artă din erată,
Frica iadului ce-n stânga emisferei
Mi-ești o zeiță fără pată...

Tu. Nemurirea sufletului pângărit,
De vreri păgâne și necurății,
În purpuriul tău nenorocit,
Furi minți de genii pentru veșnicii...

Tu. Rearanjarea ordinii firești,
În care bestia conduce omul,
În care lumina iese pe ferești ,
Și rugăciune nu mai umple domul,

Tu. Distragere din cele sfinte,
Motiv al decăderii în păcat,
Ești gândul ce a treia parte-o are-n minte,
Un gând de egalat...

Tu. Cu toată purtarea-ți inocentă,
Cu trup ascuns
Dar fapta indecentă,
Cu lanțuri fierbinți și gâtul uns...

Tu. Cel mai de preț înger ar gheenei
Lacrimi de sfinți te-au conturat,
Și guri de neveste, blestemat,

Tu... – Femeie.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu