Echilibristică-n noroi

Calci,  prea neatent, peste toți, 
Și gândul că ești mai mărit te-adapă,
În turmă te înduri de ce nu poți, 
Când sângele se face apă...

Și se ridică unii uneori, 
Te prind de talpă și te leagă, 
Tu îți vezi călcâiul printre nori 
Dar ți-e urechea bleagă...

Te vezi de neclintit deși, 
De multe ori te razemi între garduri, 
Şi-nvinuieşti noroiul,  că-ți greși
Dar tu înaintezi fără stindarduri.

Curat reclama-ţi te prezintă, 
Însuți te vezi mai bun ca noi, 
Dar neștiind,  devii o țintă, 
Făcând echilibristică-n noroi.