marți, 17 februarie 2015 | By: Andrew

Indiferent

Mă ascund
de stâncile în care, tinerele priviri,
mult prea puţin inocente,
Mă izbesc.
În străfund,
Alerg. Aleg negura în pofida unor amintiri
Ale căror simţiri adiacente
Le urăsc.

Îmi lipsesc,
pierdut în dorinţele de-a mă uita,
Schimbările îmi schimbă cursul,
şi nu mă recunosc.
Indiferent, citesc,
În ochii tuturor întenţia de a scăpa,
Invidia le opreşte pulsul
Şi nu mă mai cunosc.

Nu-mi pasă,
Şi e dureros de-nălţătoare vina,
Însă mă tem că sunt întoarse,
toate...
Şi-mi lasă,
Gândul inima să cradă că lumina,
E-n picuri de-ntuneric arse...
Poate.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu