Judecător

Du-mă pe altarul tău murdar,
Şi leagă-mă plecat,
Hotărăște-mi viaţa la un zar ,
Şi spune-mi ce-ai aflat.

Judecă-mă tu, sărac neştiutor
De cauze şi vreri,
Cum judeci neputinţa
Când te pleci printre poveri. 

Șablonul tău cu vechi păreri,
De ascultai cum ți s-a spus,
Se prefăcea în primăveri,
Pe cei ce nu ți-s mai presus.

Dar pui și tai ce ți se pare-n plus,
Când nu e locul tău sa judeci,
Te propovăduiește supus,
Da-ţi urlă sângele pe mâneci.

În ochii tăi nu urcă nimeni,
Şi-n jos, semeț,  te uiți la toți,
De te-ai vedea, cum trist, tu semeni
Cu noi, cum nu socoţi.

Şi când ai să te ai tu singur,
Ori poate ocărât și alungat,
Se-ntâmplă doar pentru ca sigur
După masura-ţi, ţi s-a măsurat.