Daca gandul imi coboara...

Daca gandul imi coboara
Spre sarutul tau de ceara
Dat pe la sfarsit de vara,
Palmele m-i se racesc,
Ochii se-mpaienjenesc
Si incet parc-ametesc,
Incercand s-alung trecutul,
Tremurul si tot tumultul
Ce revine cand cobor
Cu gandul in lumea lor:
In lumea amintirilor.

Daca gandul imi coboara
Spre un "Da", a doua oara,
Se-ntristeaza crunt nebunul,
Si izbind in vant cu pumnul,
Isi promite alta oară
Sa nu lase-asa greseala
Ca sa-i scape printre randuri.
In piept si ea, plina de ganduri,
Inima se tot intreaba:
"Cum?" Dac-a iubita atata,
"Cum se poate iar sa piarda?"

Daca gandul imi coboara
Mai adanc in tot ce-a fost,
Plange iar si se framanta,
Se intreaba daca plansa
E si ea far' de folos,
Caci ne-am amagit dorinta
De a strange catre piept
Singura, calda, fiinta
Cu proprii urme de regret...