Greață

 

Vremile cu soare-albastru și-mputerniciri sfioase,
Mi-au trecut, și-n cer acuma
Arde-ascuns un soare fad.
Asta mi-e cutuma, frig pe veci în ochi și-n oase.
Stau să cad.

Marile iubiri de june, le-am lăsat prostesc să-mi scape,
Mi-au răpus ce prin aortă
Mai zvâcnea pe-atunci alene,
Și acum cu o cohortă, de-amintiri, stau să mă sape...
Ce vreme!

Azi îmi sunt scăpare, gânduri veștede, tehnice și seci,
M-am ascuns în bezna vremii,
Siluit de-oportuniști.
Îmi mănâncă pieptul viermii, și îmi lasă ochii reci.
Toți sunt triști.