Sfărtecări atemporale

 

De-or cere corbii numai umbre,
De sfâșiat în văi arzânde,
De ce mi-s gândurile sumbre,
Și poartă măști râzânde?

De-or cere lupii doar ecouri,
De-or curge purpurii șiroaie,
De ce mi-s mințile-n cavouri
Resupurând puvoiae?

De-or cere hrană vie morții,
De-or vrea iertare popii,
Cu sânge-n popii porții,
Și alte false copii...

De-or cere stârv îndoliații
Pretexte-ncoronând vechi conturi,
Mi-s scârbe ahtiații,
Cu-a lor false forturi.

De-or cere purpurii, pahare,
Și șapte capete, călcâiul,
Toți patru de-or veni călare,
L-om căuta pe-ntâiul.

De-or cere lanț în coduri
Pumnal în demnitate,
O-m cere prietenii pe poduri,
Sau moarte-n libertate?