Rugă

 
Nu pot adormi.

Mi-aș dori ca îngrijorările acestui veac
Să fie ale mele, și nu privitoare la cei ce îi iubesc,
Dar nu pot face nimic… și tac.
În cele mai adânci și plânse nopți,
Îmi atârnă pe suflet ca pietre de moară
Alegerile celor ce mi-s de suflet.
Dar nu pot lăsa să se vadă nici lacrimă nici scâncet,
Nu-I leac să nu mă doară,
Dar tremur înfricoșat,
Mai îndurerat decât aș fi tremurat dacă aș fi eu de pierdut.

Pierde-mă, dar, pe mine!
Cu prețul înțelepciunii lor.