Acesta mi-i troparul,

Mi-s zorii precum zarul,
Prea mic mereu sau inutil de mare.
În pas pe-acord de drumuri,
Zvâcnesc pe-alocuri ameţit,
Lovit adese-an blumuri,
Iubit, minţit, nelegiuit...
Aş căuta momentele alterne,
Să-mi trag suflarea-nceţoşată,
Şi să mă eschivez prin vreme
Spre inima-mi încătuşată...
Dar oda-ncepe iar duios
Şi plânsul cade-n fantele luminii,
Refrenul-mi cântă dorul cavernos,
Spălându-mi spasmele ruşinii...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu