Plâns de văduvă

Știu,  ca le-ai fi spus tuturor 
Să nu jelească, doar ca sa nu plâng, 
Şi știu că nu ar fi contat ce ești în ochii lor, 
Ci doar ce rămân eu ştergându-mi ochiul stâng, 
Pentru tine mai des,  mai greu. 

Știu că mulţi încă n-au aflat, 
Şi glumesc nătângii pe seama tuturor, 
Şi știu că i-ai fi apostrofat, 
Şi le-ai fi zis să-și vadă ei de treaba lor, 
Să nu-mi poarte greul meu. 

Știu că te-ai întoarce, oriunde ai plecat, 
Căci am împărțit același dor o viaţă, 
Şi știu că nu mă vei fi uitat, 
Oricât de întuneric e acolo,  oricât de ceaţă, 
Mă păstrezi lumină.

Oricâte-aş ști,  după tine tot jelesc, 
Şi tot mi-e dor în fiecare seară; 
Să pot dormi, frumos îmi amintesc, 
Că lângă tine viaţa mai puțin amară 
A fost,  și-ți mulțumesc!