În mustaţă

Oare cum ţi-ar sta
Încâlcită în mustața mea, 
Pe-o ramură de of
Dezlegată la pantof?

Oare cum te vezi
Printre poveşti cu iezi,
Copilă-ntre idei
Ghicind, numai, ce vrei?

Jucându-te cu timpuri
Și grea de-atâtea gânduri, 
Te muşcă griji nevrute
Iar tu ești mult prea iute. 

Copil cu flori în creştet,
Speriată de un veşted 
Surâs contemporan, 
Înnoţi într-un noian

Și tot noianul mare
De of-uri,  spre urcare
Ți-o fi, copil șăgalnic 
Spre ţelul cel mai falnic.

Și-așa cum urci și creşti
Ca feţii din poveşti, 
Tot mă întreb dulceață, 
Ce-mi faci tu în mustața?

Cum încă mai ai vreme, 
Să-mi stai și să alene
Alegi tu fir cu fir, 
Pe drum spre trandafir?

Cum de mă suporți, 
Când parcă sunt ca toți, 
Un oarecare cine, 
Şi alegi tocmai pe mine?

Dar mai ales cum stai, 
Copil din flori de mai, 
În mustața moșului, 
Până-n pârga roşului?!