marți, 20 aprilie 2010 | By: Andrew

Fluture de sticla


Mirosi a primavara,
Tu, fluture de sticla
Si buza ta amara,
Ma seaca si ma strica,
Ma inseteaza verde
De galbenul din flori,
De dulcele din miere,
De ploile din nori.
Mirosi a soare rece,
A vant de bucurie,
Iar ochii tai din ace
Ma cheama si ma-mbie,
Ma amagesc sa vin
Aproape de caldura,
In brate sa te tin,
Sa te ating pe gura.
Mirosi a zambete in ploi,
A sarutari de miere,
A sute de petale moi,
Mirosi a mangaiere...
Tu, fluture de sticla,
Cu aripile sparte,
Spre ceruri te ridica
Si cand vei fi departe,
Te-ntoarce sa te pun
In palma mea de lut,
Cu dor sa pot sa-ti spun
Cat te iubesc de mult...

Unde esti...iubire

Unde esti iubire oarba?
Nu te vreau ramai ascunsa,
Mi-ai lasat inima moarta,
Franta-n piept de dor rapusa.

Unde esti iubire grea,
Sa te-arunce-n intuneric,
Te tot cere mana mea
Si sa putrezesti anemic.

Unde esti iubire ruginie?
Vreau sa-ti lustruiesc aripa,
Iar apoi plin de manie,
Sa te-mpreunez cu frica.

Unde esti, tu, neiubire,
Prefacuta-n dulci saruturi?
Caci ne-ai scos pe toti din fire,
Vrem sa te luam la suturi...

Unde esti? Te lasi vazuta
Doar cand nimeni nu te cere!
Unde esti, iubire sluta?
Vreau sa-ti spun "La Revedere!"

Tomnatic

Inca-ti sclipesc
Ochii ca stelele
Si eu inca traiesc
Privirile, vorbele,
Inca mi-e dor
Si inca mai simt
Acelasi fior,
Dar nu te mai plang
Si nu te mai vreau
Ca altadata,
Caci ochii amagiti mi-erau
De tine, fata.
Inca te simt
Si inca tresar,
Inca ma mint,
Te caut, amar
Si rece in soare,
Un ram si o boare,
O amintire tarzie,
O toamna uitata,
Privirea-mi pustie
Din nou se indreapta
Fara sa vrea spre-napoi.
Se scutura gandul,
Memorii ruginii
Cad intr-o ploaie...
O ultima ploaie pe care pamantul
O va mai avea in vecii.
Un singur cuvant,
O singura voce tremuranda...
Toamna are gust de plans:
Lasati pe tomnatici sa planga!...

Fir...

Ramas intre stele si foc
Intre-a fi viu si a fi mort,
Ma uit in urma si zambesc,
Un fir de negru urmaresc...

Un fir de negru printre alb,
Printre ce tin si ce-am sa ard,
Un fir de viata presarat usor
Ce-am sa continui pan' sa mor.

Ca o carare firul negru
Mi-arata unde sa ma-ntorc,
Sa stiu sa pot sa fiu integru,
Sa-naintez fara sa stau pe loc.

Caci daca stau crezand ca merg
Am sa adun pe locul meu
O gramajoara-ntr-un intreg
De ce am fost si ce sunt eu.

Un fir de negru alungit,
Am sa intind, sa-nconjor universul,
Iar cand vor spune c-am pierit,
Am sa-mi opresc din fuga mersul.

Departe, demult

Mi-e dor de tine vis uitat
Si interzis de constiinta,
Tu mi-ai lasat pieptul patat
Cu stropi de nefiinta.

Mi-e dor de gandul ca va fi
Asa cum planuiam sa fie,
Dar ne-am pierdut in valuri mii,
Iar timpul nu m-i te-a dat mie.

Te vad ca-n vis, ocazional,
Cuprins de teama si sfiala,
Tu m-ai lasat ca pe ceva banal
Acolo unde nimeni nu intreaba.

Te vad printre crengi si fulgi
Zambind, luminata de soare,
Mi-e dor sa te astept si sa ajungi,
Sa ne-aruncam din nou fictiv in mare...
sâmbătă, 17 aprilie 2010 | By: Andrew

Ochi de mama

Zambesti cu zambetul meu
Si ma privesti de parc-as fi mereu
Lumina ta...
Cu mana ta
Ma mangai si m-alinti,
Ma oglindesc in ochii tai cuminti
De parc-ar fi ai mei...
Si sunt, de vrei sau de nu vrei,
Cu-albastru de la cer
Si verde din mister,
Contur de gene-nchise
Pe pleoapele intinse,
Care acopera din cand in cand
Un strop de gand.

Atunci cand razi cu ochii tai
Sa-i simti, sa-i pretuiesti,
Iar cand tu plangi
Ai mei sa fie cei
Din care lacrimi sa culegi...
Caci ochii tai sunt ochii mei
De vrei sau de nu vrei...
Si spre frumos tu sa privesti
Cu ochii mei, si sa-i iubesti,
Eu de hidos ma voi feri,
Cu ochii tai si-i voi iubi...
miercuri, 31 martie 2010 | By: Andrew

Ochelarii lui Gigel


Gigel si-a luat ochelari,
Se tot plange ca sunt mari
Si ii cad la orice pas
De la ochi in jos pe nas.

Mama il tot sfatuieste
Sa nu-i scoata ca orbeste,
Insa el e necajit
Ca prea mari i-a nimerit.

Sa-si rezolve problemuta
Pleaca-n zori la bunicuta,
Care stie cum se tin
Ochelarii ce nu-ti vin.

Bunicuta il intreaba:
Ce-i Gigel cu'atata graba?
El raspunde maniat:
Ochelari mi-am cumparat,

Si acum de mari ce sunt
Parca nu mai vad nimic.
Toata ziua ii imping,
Sus pe nas tot ii ridic,

Numai ca nu vor sa stea,
Si ma cearta mama mea
Ca n-am voie ca sa-i scot...
Eu deja nu mai suport!

Bunicuta-i spune bland,
Si putin din nas stramband:
Uite-asa-i ridici 'napoi,
Strangi din nas usor, zambind.

Gigel strange din nasuc,
Ochelarii: hopa sus,
Si zambind parca un pic,
Da bunicii un pupic.

Bucuros e-acum Gigica,
Ochelari si-ii ridica
Tot mai des si tot mai sus
Dupa cum i s-a mai spus...