Monologul unei fete (24)

Daca as putea, as pastra peste timp,
Pentru mai tarziu sau chiar de tot,
In mine ce este mai sfant,
Din toate putin, din toate un strop...

As pastra licarirea ochilor mei,
Sa pot vedea narcisele si cerul
Si toate acestea sa se poata vedea in ei,
As pastra vesnicia, as alunga efemerul...

Cand voi avea douazeci si poate inca patru,
Am sa gandesc mai putin copil,
Am sa pastrez iubirea, ingrijind-o tandru,
Am sa evit pe ingamfat, am sa iubesc pe cel umil.

Peste zece, unsprezece ani
Am sa ma gasesc inca pastrand
Speranta, zambirea, prietenii alaturi,
Chiar de-s departe, ii voi avea in gand...

Alerg cu ganduri de mai bine
Spre vremea cand, la douazeci si inca,
Pote-mi voi alege dintre sute de destine,
Pe cel c-o dragoste adanca...

Imi voi pastra pentru atunci
O inima curata,
N-am sa ma clatin cand pe-ale vietii stanci,
Grele furtuni in cale  m-i se arata.