Plans catre Luna

Iubitul lunii, aruncat din cer
Sta pe pamant, se frange,
Din vesnic e-acum efemer,
Dupa frumoasa-i mireasa el plange:

"Cum am ajuns aici
Din cerul meu aruncat,
Printre suflete mici,
Eu, de iubire-nsetat?

Am fost inselat 
De unul asemenea mie,
Din cer instelat
Am cazut spre manie...

Si mi-e dor sa te-ating,
Minune ce nopti imi lumina,
Mi-e dor si de frig
Ma tarasc muribund in tarana.

Nu ma vezi, sunt departe,
Eu te vad si te strig,
Un cer infinit ne desparte,
Sperante in el m-i se sting...

Lumineaza-mi de-a pururi
De sus, in noptile reci,
Printre-ale ranilor muguri
Eu te rog sa ramai...
                  Te rog sa nu pelci!"