Goana dupa vant

Alerg dupa vant
Si cred ca tornadele-s ceva
Dar in mana le strang
Si in palma mea se frang...

Cand alerg dupa vant eu plang
Si strig si strang din dinti
Si fac ce fac si tot nu'l prind...
Cand alerg dupa vant cred ca-i furtuna
Dar dupa ce il prind
Gandul de manie-mi tuna
Caci pare-o gluma spart
In palma mea...
Ce era odata o tornada
Acum e adiere slaba
Ce piere mai tarziu...asa...

Dar alerg dupa vant cand in cer e furtuna,
Alerg ca un nebun,
Nu e nimeni sa-mi spuna
Ca vantul e nimic
Si oricat de mare el pare
N-am sa pot sa-l prind
Si toate-s in zadar
Caci atunci cand vantul dispare
Tot ce ramane e amar
Si dogoare...

Fugi dupa vant nebune
Si vezi si tu cum e
Sa alergi in zadar pe lume
Si cu nimic sa pieri...
Caci toate cand mari iti par
Tu sa-ti aduci aminte:
Tornadele in vant ca nimic dispar,
Asa ca stai cuminte
Si nu te avanta in vant
Caci vant curand vei deveni
Apoi o simpla adiere,
Ai sa te pierzi printre nimicuri
Asa cum gandul piere
Deposedat de ticuri...
Si chiar de-alergi ca vantul dupa vant
Tu n-ai sa te-opresti
Decat in anul cand
Ai sa te minti ca esti ca zmeul din povesti
Si-ai sa ne minti ca ai
Prea mult vant in tolba ta
Si ca nu poti sa stai
Caci vei urca si vei pleca...

Pleaca nebune
Din nou dupa vant
Nimeni nu-ti poate spune
Nici macar un cuvant,
Ai pierdut de mult
O sansa de a fi,
Acum nu esti nici ce ai
Chiar de nu ai nimic,
Tu nu vrei sa stii
Si nu te-opresti din a fugi,
Nimeni nu te vede macar o data stand
Tu nu sfarsesti o alergare in zadar,
O goana dupa vant...