Singuratate...

Un ticait de ceas,
In coltul cel mai de departe
Se-aude ca un bun ramas
Al clipelor plecate.

E liniste in rest,
Si-i mai pustiu ca in desert,
Iar ochii-mi stau atat de fest
Privind catre-un nimic inert.

"Singuratatea asta ma inghiata!..."
Imi zic asa, far' sa m-ascult,
Si iar pun coatele pe masa,
Iar palmele in pumni le-ascund.

Si daca spun ceva, Orice as spune,
Nu-i numeni sa-mi raspunda,
De parca doar ecoul e pe lume
Si sta aproape, undeva la panda.

Ganduri? da! stau adunate
Multe, multe landa poarta
Inimii ce nu mai poate
Sa-si mai vada-n cioburi fata.

Si...la o adica,
Nici nu-are motiv sa vrea!
Ganduri intrebari ridica,
Si-adunate... o enigma si mai grea.

Nimic! nu misc si nu gandesc.
Caci parc-au inceput asa, de-o dinioara,
De le intreb sau le privesc,
Toate-odata sa ma doara...

Un ticait de ceas
In coltul cel mai de departe...
Au trecut vremi si tot ce a ramas
Sunt amintiri si ganduri inghetate...