miercuri, 23 decembrie 2009 la 23:21 | By: Andrew

Alb...

Alb e cerul, alb e si pamantul
Si alb comunica-ntre ei prin fulgi.
Acum e rece sa respiri, si vantul
Iti sufla-n fata daca vrei sa fugi...

Alb mi-e sufletul chiar daca
Nu-i asa curat si plin de bine.
Fulgi de uitare m-au acoperit si-o arca
Trece-ncet, alene peste mine.

Albi sunt toti, si buni si rai
Si cine-s eu sa spun care, cum e?
Asemeni alb ei vad si-n ochii mei,
Pe rand cum trec, tot cate trei...

1 comentarii:

no7’chagreen spunea...

Albul ne cuprinde şi ne poartă,
Ne aruncă-n faţa propriului destin
Şi ne-mpinge spre o pânză ne-ntinată,
Cu fapte bune să o colorăm.

31 decembrie 2009 la 00:13

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)