Tantarul si musca

In tava cu cartofii copti,
a-nceput de ieri sa cada
Cate-o musca,
Un tantar.
Un paianjen mai sprintar
Si-a lasat plasa spre ei
Sa-i ajute ca sa iasa
Din ulei.
Pofticiosi si rai de gura,
Ei stateau si se certau,
Cine sa se scape primul
Din belsugului altar.
Musca spune ca ar vrea
Sa poarte pe spinarea sa
Cel mai mare si mai copt
Cartofior din acel loc.
"-Dar se rupe panza draga!"
Revoltat spune tantarul:
"Ai vederea tot mai vaga
Si-ai sa cazi, sa spurci mustarul.
Eu urc primul!" zice el
"Si cum sunt usor de fel,
Am sa iau in spate doi,
Doi cartofi mai mari ca noi."
"-Nicidecum!" raspunde musca,
"Eu nu-ti dau cartoful meu!
Mai bine moarta de foame
Decat sa te stiu teleleu,
Cu cartoful meu in spate,
Cine stie prin ce parte,
Prin ce colt de vechi tablou."
Si-uite-asa facura sfada
In tava cu cartofii copti,
Sa stie toata ograda
Ca tantarul nu-i cu mot.
Dar nici musca bodrangoasa
N-are altfel cum iesi
Din tava, decat uleiosa
Si flamanda amtind.
Fara sa mai stea pe ganduri,
Paianjenul cel generos
Se-opinti-ntre doua scanduri
Si-ncepe cartofi de scos.
Scoate unul, il mananca,
Scoate iar, ca-i plac destul,
Iar musca-ncepe-amar sa planga:
"-M-am certat, m-am ocarat,
In ulei cu-n amarat,
N-am lasat si am pastrat
Pentru mine ca sunt mandra,
Si acum cu ce-am ramas?
De mancat, eu n-am mancat,
Si satula acum nu-s!
Cu rusinea mor de foame?
Dar si de am gura mare
Tot la fel eu rabd si n-am
Ca am stat la sfada multa
Cu un sfrijelit tantar...