Spune-mi ca nu mai vii

Spune-mi ca nu mai vii,

Sa nu mai sper, sa nu te-astept,

S-arunc spre cer petale mii

Din floarea ce o strang la piept.

Spune-mi ca m-ai uitat,

Ca nu am rost, ca sunt nimic,

Sa ma opresc din asteptat,

Si nopti intregi in vise sa te strig.

Cand cerul plange argintiu

Iubirea se topeste-n ploi,

In calea ei eu am sa fiu,

Caci nu vom fi iar amandoi,

Iar ploile sa-mi ia iubirea

Si s-o topeasca-n picuri calzi,

Cu orice pret sa-mi schimbe firea

Si tot ce-i bun, ploaie, sa arzi!

Caci dupa ploaie vreau lumina,

Dupa tine, vreau sa rad,

Dintre voi, una-i meschina,

Totusi dupa amandoua plang;

Dupa ploaie plang sa vina

Sa ma spele de iubire,

Sa ma curete de tina

Si de orice tanguire;

Dupa tine plang sa pleci,

Sa-mi spui ca nu ai sa mai vii,

Ca n-am sa te mai vad in veci

Si nu doar ca intarzii.

Am sa mor ca sa te uit,

Am sa ma trezesc la viata,

N-am sa fac asa cum spui,

N-am sa iti urmez povata.

Dar voi cauta din nou

Ploi de-argint sa ma invete,

Ca dragostea se da cadou,

Nu se cauta-n tristete.

Spune-mi ca nu mai vii,

Sa nu mai sper, sa nu te-astept,

Ca te-am iubit, probabil stii,

Sa nu mai vii, caci e nedrept.