marți, 10 august 2010 | By: Andrew

Printre ploi


Ma tine gandul ocupat
Si imi rapeste somnul,
Insa din cate am aflat
Nimic nu-mi mai alunga dorul.

De maine am sa cred,
Sau n-am sa mai privesc 'napoi,
De maine sper sa pot sa merg
Crezand, pe valuri pentru amandoi.

Ploile incep s-adune
Balti de alifii pentru durere,
Iar tunetele vor a spune
Ca apele se scurg lasand in loc mistere.

Nu-mi tace pieptul,
Tuna si el odata cu norii
Sperand sa verse in aval regretul,
Sa lase loc sa vina sorii.

Zambeste-mi printre ploi,
Arata-mi pieptul ud,
Si lasa-ma sa cred ca noi
Vom fi mereu o inima si-un gand.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu