Ploaia

Frunzele de nuc se-apleaca
Si in cor ridica soapte
Ploilor ce nu mai pleaca,
Norilor de zi si noapte.

Stelele stau nevazute
De vreo trei sau patru zile,
Caci sclipirile marunte
Nu patrund prin nori la mine.

Spicele de grau stau drepte
Chiar de vanturi bat intr-una,
De nu-i nimeni s-o astepte
Ploaia totusi uda lumea.

Ploi marunte, ploi de vara,
Cad adesea pe pamant,
Si din zori si pana-n seara
Norii plang si iarasi plang.