Cimitir de nori

In spatele cerului,
Dupa un paravan de-albastru,
Merg saptamanal spre cimitirul lor,
Plansi pururea de astru,
Toti norii care mor.

Dincolo de gardul alb,
Mesterit din stele vii,
Pe un deal de gri, fara contur,
Pregatiti din zori de zi,
Stau doar nori fara cusur.

Cand pe porti de cimitir
Intra norii morti, uscati,
Cei ce stau la rand, se-avanta
Ca sa fie incarcati,
Din ulcica cea mai sfanta...

Unii mor, altii se nasc,
Nori ce nu se mai termina,
Pe al cerului camp rasturnat,
Numai ei pot fi de vina,
Cand se-aud clopote-n sat,
Cand toarna, fulgera si tuna.