Gandului meu

Gandul meu cu dor de vis,
Tine-mi sufletul inchis
La poveri de nedescris,
Ce nu as putea cara
Cu umarul sau inima,
Si n-au loc in calea mea
Pe drumul ce-mi sta 'nainte,
Printre nori plini de cuvinte
Si-alte zeci de lucruri sfinte.

Tine-mi bratele spre cer
Si indeamna-ma sa zbier
Spre scapare, sa nu pier,
Sa nu ma pierd in ceturi groase,
Printre dune ucigase,
Prizonier in lanturi groase,
Lanturi din otel si ura,
Strans legat, liber la gura,
Departat de vocea-mi pura.

Aruncat spre pustiiri,
Vreau din nou sa ma inalt
Si-n al soarelui priviri,
Sa ma poarte-n vesnic vals,
Catre curcubee gri,
Nori cu dulce colorati,
Sa-nteleg ce-nseamn-a fi,
Sa va spun si sa aflati...

Gandul meu cu dor de vis,
Cum de iarasi eu te-am prins
Alergand pe cer deschis,
Aplecat spre a ascunde
Raza stelelor mai scunde
Unde luna nu patrunde!?
Nu ti-e mila c-or ramane
Muritorii toti de maine
Fara glascior de caine
Ce latrau fara sa spuna
La nevinovata luna!?

Gandul meu cu dor de vis,
Te astept in paradis,
Mai curat si mai desprins
De tot ce tu numesti stiinta,
Si legat in cunostinta
De mareata constiinta,
S-alergam spre ceruri plate,
Colindand si zi si noapte
Stele, sori si inca poate
Rataciti prin galaxii
Sa ramanem far' sa stii,
Adormiti in zori de zi...