Tată...

Tata,
Imi astern zilnic piciorul
Pe drumul din a carui tarana,
M-ai cladit cu-atata migala,
Si zilnic ma avant in zborul
Dupa vant, sperand la o farama
De alifii, sa pun pe-aceasta rana.

Tata,
M-ai lasat liber sa exist,
Si nimeni sa nu ma inchida
Sau sa-mi impovareze traiul,
Dar chiar daca mereu insist,
Tot reusesc durerile sa-nvinga
Si sa-mi innece astazi graiul...

Tata,
N-am alta dulce alinare,
Sau alta cheie ca sa ies din jug,
Nu vreau sa ma pierd in multime,
Dar singur nu ma simt in stare
Sa urc de bunavoie catre rug
Si toti sa strige maniati la mine.

Tata,
Nu-mi merit deseori suflarea,
Dupa tipar, nu sunt curat,
Si imi urasc pacatul ce ma leaga;
Doar Tu-mi poti sterge supararea
Si sa ma faci exemplu de urmat,
Pentru cei ce langa mine-alearga.

Tata,
Mi-e dor de haina nepatata,
Chiar daca vag mi-o amintesc,
Mi-e dor de zambetul iubirii;
Te rog, da-mi inima curata,
Te rog, ma lasa sa traiesc
Departe de-ndemnurile firii.