Uşa

Usa de la capatul acestui coridor stramt ma inspaimanta,
Cei de afara se izbesc animalic in ea clatinand-o
Iar balamalele largite de timp incep sa planga
Sub greutatea nebunilor ce nu contenesc a le forta.

Lumina, pana la aceasta usa chinuita
Este pala si sumbra, ocazionala doar, pe coridor,
Ecoul pasilor mei, ii fac pe cei de dincolo
Sa se opreasca pentru putin si sa asculte.

Abia respir si nu-mi pot stapani tremurul,
Imi bate inima in ceafa si vad in spirale
Cum usa parca se tot apropie de mine...
Sunt atat de speriat incat imi schimb nuanta.

Zbier din toata firmitura sufletului
Ingrozit de acesti demoni ce mi-au distrus usa,
Dar, frustrant, nimeni, nici macar eu
Nu ma pot auzi, in disperarea ultimei clipe...