Retrăiri

Cum m-ai adus aici,
În aceste prăpăstii ale inimii mele?
De ce te regăsesc, acum, în văi adânci
Ce au uitat de mult să spele
Trecutul...
Am crezut că le-am acoperit pe toate,
Când am prăvălit piatra de mormânt
Peste hăul de-ntuneric către moarte,
Dar le descopăr azi plângând...
Şi mă-nfioară gândul c-o viaţă-ntreagă
Or să-mi şoptească ispititor de dureros,
Şi-or să mă lase fără vlagă,
Visând la traiul cel frumos.
Cum m-ai adus aici, nălucă,
Apoi ai dispărut în fum,
Şi nu e nimeni înapoi să mă aducă
De pe-al deşertăciunii drum.