Izogen

Cu un sărut, într-o secundă
Desfaci blestemul de-a fi eu,
Mă scoţi din mine către-o undă,
Ce mă lumină ca pe-un zeu.

Cu un sărut descoperi lumânări
Pe pieptul meu, plecate pe genunchi,
Închinătoare spre-a gurii tale zări,
Cu o credinţă din mijloc de rărunchi.

Cu un sărut, o lume pierzi,
S-o construieşti apoi în noi,
Cu orizonturi în ochi verzi,
Şi munţi pe buze moi.

Cu un sărut, aduci sfârşitul,
Ca să renasc iar În Eden,
Să-mi redenumesc pământul,
Cu tine-alături, izogen.