Mă mut

Nebunia asta mă ţine mort,
Focar de ură pentru tine,
Îmi mut cadavrul în alt cort,
Cavoul tău nu mă mai ţine...

Din mâna stângă curg încet
Şi viermi şi oase, sau ţărână,
Cu dreapta, ruşinos mă trec
În alt cavou de-o săptămână.

Ajung, de n-or mânca hiene
Din coasta mea cea revoltată,
Căci fost-a ieri o altă vreme,
Acum se lasă singură mâncată...

Nu-mi mai doresc ceremonii
De re-ngropare sau sfinţire,
Şi n-am cerut să-mi cânte popii
Cu-aceeaşi mare nesimţire.

Vreau să mă strecor în groapă
Neauzit de nimeni,
Să mă feresc de unii ce mă sapă,
Să-mi fure ochii rumeni.

Printre nebuni afară,
Prea sunt sătul să stau,
Îmi schimb cavoul astă seară,
Noua adresă nu ţi-o dau!