Cea mai murdară loterie

Zarvă, strigăte de ură,
Batjocoră şi ţipete asurzitoare
Vin din mulţimea ce înjură
Şi fac din sacrificiu sărbătoare.

El...urcă dealul stâncos
Cu lemnul greu pe spate,
Şi plânge pentru omul păcătos
Îngropat adânc în păcate.

Cuiele Îi trec prin palme,
Suliţa-I străpunge coasta,
Conştiinţa lor le doarme,
"Tată, iartă-le şi asta!"

"Iartă-le că M-au scuipat,
Că Mi-au dat spini precum coroană,
Iartă-i că nu ştiu ce fac,
Iartă-i pentru orice rană!"

La piciorul crucii,
Câţiva soldaţi, din lăcomie,
Dau cămaşa pradă sorţii,
Împlinind o proorocie.

La ce bun, o haină albă
Dacă stă pe-un trup murdar?
La ce bun, credinţa slabă
În cel mai curat tâlhar?

I-au furat haina de rege,
I-au dat alta în ocară,
El... le iartă şi le şterge
Mârşăvia lor murdară.

I-au pus trestie ca sceptru,
S-au plecat batjocorind,
Şi-nălţat pe lemnul aspru,
Astăzi...El moare iertând.