Cercuri

Păşesc mărunt pe marginea ploii,
Umbrit de urmele pe care merg
Şi-mi stau în cale toţi eroii
Făcându-mă să înţeleg...

Cu capul plin de maruntaie,
Cu oasle abrupte, seci şi moi,
În depărtări văd o văpaie
Şi ştiu că arde pentru noi,

Ştiu că-n ceasul de pe urmă
La poarta ochilor, de sticlă,
Lacrimi fierte stau în turmă,
Să-mi ude rece, o aripă...

Să-mi îngreuneze zborul,
Cercuri desenând pe cer
Şi urmând iară-şi covorul,
Să ajung spre ce disper.

N-am s-o las oricât m-ar strânge
Timpul, spaţiul, negrăirea,
Şi-am să vreau până la sânge
Să-mi dea ea, toată iubirea.

Cercuri negre cad pe ceasul
Ce mă ţine depărtat,
N-am să-i uit mâna sau pasul,
Şi nici trupul ei curat.

Cercuri albe ne-nconjoară
Între noi legând un vis,
Vis de dragoste-ntr-o seară
Nesfârşită-n paradis...